La poesia del medico-poeta Arturo Cafarelli, dedicata ai no-vax e agli indecisi
Di Kirieleyson – Bisogna essere un artista per riuscire a parlare di Covid e far tuttavia sorridere il lettore. Bisogna essere degli sprovveduti, leggere di Covid e tuttavia pensare che ciò non sia un problema che lo potrà mai riguardare.
Bisogna essere dei malati di mente pensare che la pandemia sia un complotto. Arturo Cafarelli, medico e poeta, riesce a confermare questi tre asserti nella sua poesia sul Covid in cui è proprio il virus che racconta se stesso, nel ringraziare No-Vax e terrapiattisti.
Mi auguro che la sua ultima opera, oltre ad indurre sorrisi, possa contribuire a far riflettere almeno un poco il popolo dei “vaccinarsi è inutile”.
Tempo di Covid
di Artruro Cafarelli ,
Nu nimaleddu picciriddu e tundu
chi mancu o’ ngrandimentu si viriva
e tanti corna i papatornu aviva,
bramava:”Ormai pi mia non c’è cchiù mundu,
aundi vaju vaju, su’ rifiutatu,
und’è chi moru sulu e scunsulatu”.
Quandu nta piazza, o’ centru ra città,
na murra i genti non si duna paci,
cugghiuta a tuppu grira:”Non di piaci
sta dittatura, evviva a libbertà!
A libbertà mi respiramu an chinu,
jettamula sta cazza i mascherina,
mbrazzamundi cu tutti stamatina
chi nui non simu carni di vaccinu!
Ndi vonnu mbelenari, cosi lordi,
e Big Pharma apoi si pigghia i sordi!”
Nt’on palcu sbombicava n’Arca i Scenza:
“Ndi mbrischianu, ca scusa ru vaccinu,
nu ntrugghiu chi ndi ntrubbulìa a cuscenza,
un microchip chi trasi finu finu
nto 5G c’a tutti ndi cuntrolla
cusì Bill Gates ndi tagghia, copia e ncolla.
Ma ora ieu vi jettu la sintenza
chi cu vaccinu pigghia la trombosa,
di stu vilenu nui facimu senza
c’u covid, si c’esti, è poca cosa.
Si propiu vo’ sapiri a verità
ndi vonnu stracangiari u DNA,
ma a ntilliggenza nostra non si ccatta
comu ch’è bberu chi la terra è chiatta!”
E tutti n’ coru: “È bberu, a terra è chiatta!”
E dopu tanta scenza, pari pari
iru n’corteu nfinu a chi vinni u scuru,
jettandu sputazzati nto parrari
nta facci i chiddi chi mbrazzati furu.
Jettandu buci a tempu di tamburu
e sdirrupandu cantuneri i muru.
U nimaleddu dissi: “Amici cari,
ccà ci su’ i fissa pi risuscitari”.
E a tuffu nto corteu si scapularu,
nda tutti i cannarini si zziccaru,
poi si multiplicaru a centumila,
si stracangiaru a peddhi nfinu e pila.
“Finiru finarmenti i tempi musci
ora chi simu tanti e stracangiati,
imu e mpestamu a tutti strati strati
c’ormai u vaccinu mancu ndi canusci.
Chi, s’i vaccini sunnu a nostra pena,
c’è sempri u fissa chi ndi duna lena!”.