Il COVID non esiste! O forse no

StrettoWeb

La poesia del medico-poeta Arturo Cafarelli, dedicata ai no-vax e agli indecisi

Di Kirieleyson – Bisogna essere un artista per riuscire a parlare di Covid e far tuttavia sorridere il lettore. Bisogna essere degli sprovveduti, leggere di Covid e tuttavia pensare che ciò non sia un problema che lo potrà mai riguardare.

Bisogna essere dei malati di mente pensare che la pandemia sia un complotto. Arturo Cafarelli, medico e poeta, riesce a confermare questi tre asserti nella sua poesia sul  Covid in cui è proprio il virus che racconta se stesso, nel ringraziare No-Vax e terrapiattisti.

Mi auguro che la sua ultima opera, oltre ad indurre sorrisi, possa contribuire a far riflettere almeno un poco il popolo dei “vaccinarsi è inutile”. 

Tempo di Covid

di Artruro Cafarelli ,

Nu nimaleddu picciriddu e tundu

chi mancu o’ ngrandimentu si viriva

e tanti corna i papatornu aviva,

bramava:”Ormai pi mia non c’è cchiù mundu,

aundi vaju vaju, su’ rifiutatu,

und’è chi moru sulu e scunsulatu”.

Quandu nta piazza, o’ centru ra città,

na murra i genti non si duna paci,

cugghiuta a tuppu grira:”Non di piaci

sta dittatura, evviva a libbertà!

A libbertà mi respiramu an chinu,

jettamula sta cazza i mascherina,

mbrazzamundi cu tutti stamatina

chi nui non simu carni di vaccinu!

Ndi vonnu mbelenari, cosi lordi,

e Big Pharma apoi si pigghia i sordi!”

Nt’on palcu sbombicava n’Arca i Scenza:

“Ndi mbrischianu, ca scusa ru vaccinu,

nu ntrugghiu chi ndi ntrubbulìa a cuscenza,

un microchip chi trasi finu finu

nto 5G c’a tutti ndi cuntrolla

cusì Bill Gates ndi tagghia, copia e ncolla.

Ma ora ieu vi jettu la sintenza

chi cu vaccinu pigghia la trombosa,

di stu vilenu nui facimu senza

c’u covid, si c’esti, è poca cosa.

Si propiu vo’ sapiri a verità

ndi vonnu stracangiari u DNA,

ma a ntilliggenza nostra non si ccatta

comu ch’è bberu chi la terra è chiatta!”

E tutti n’ coru: “È bberu, a terra è chiatta!”

E dopu tanta scenza, pari pari

iru n’corteu nfinu a chi vinni u scuru,

jettandu sputazzati nto parrari

nta facci i chiddi chi mbrazzati furu.

Jettandu buci a tempu di tamburu

e sdirrupandu cantuneri i muru.

U nimaleddu dissi: “Amici cari,

ccà ci su’ i fissa pi risuscitari”.

E a tuffu nto corteu si scapularu,

nda tutti i cannarini si zziccaru,

poi si multiplicaru a centumila,

si stracangiaru a peddhi nfinu e pila.

“Finiru finarmenti i tempi musci

ora chi simu tanti e stracangiati,

imu e mpestamu a tutti strati strati

c’ormai u vaccinu mancu ndi canusci.

Chi, s’i vaccini sunnu a nostra pena,

c’è sempri u fissa chi ndi duna lena!”.

Condividi